M-a sunat domnul Procuror … (Continuarea)

Eu nu m-am dus la Procuror, deoarece nu avea nici un temei legal să mă citeze…ce a fost mai departe citiţi în scrisoarea de mai jos:

M-a sunat domnul Procuror … (to be continued)

Cam vre-o lună în urmă am scris o cerere la Procuratura sectorului. Solicitam să aflu soarta unui dosar penal.

Peste vre-o trei săpămâni dau ochii cu Procurorul care gestiona dosarul şi îmi spune că cauza penală e încetată, şi dacă vreau decizia pe cazul dat pot s-o găsesc în arhiva Comisriatului de Poliţie. Şi cică mi-a trimis demult răspuns pe cazul dat. Eu nu am primit nici un răspuns.

M-am dus atunci acasă şi am scris o “scrisoare de dragoste” Procurolui General, solicitînd să mi se dea acces la dosar şi decizia de încetare, ca să pot s-o atac. Fiind obosit de aberaţiile Procurorirlor am mai adăugat un abzaţ unde mi-am expus opinia vis-a-vis de lucrul Procuturei sectorului. Şi vis-a -vis de faptul că o bună parte din Procurori nu cunosc/înţeleg sensul normelor legale. Şi inclusiv a faptului că orice comunicare a Procurorului cu cetăţenul obligatoriu trebuie să fie în scris, şi sub semnătură, ce nu e un moft, sau “teorie” din Codul de procedură penală (art.art. 235-243). Dar e o garanţie că Procurorul, poliţistul, judecătorul, te-a chemat pe un caz anumit, şi în calitate anumită: fie martor, fie bănuit, fie victimă. O garanţie că nu este un abuz din partea funcţionarului, dar o necesitate legală. Şi cetăţeanul poate să prevadă urmările, că nu este chemat de dragul faptul că Prucorul se simte mare şef şi vrea să te “pună la punct”.

Ca exemplu, citarea este o obligare de a se prezenta organului de drept, ce este în sine măsură de constrăngere din partea Statului şi trebuie aplicată numai conform procedurei legale şi obligatoriu în forma scrisă, înmânată sub semnătură, fie de un colaborator special, fie prin poştă cu scrisoare recomandată cu aviz în care semmnaţi, fie prin telegramă, mai numită notă telefonică, adică telefonogramă, care vă este înmănată iarăşi sub semnătură, şi este indicat nu un numar oarecare a dosarului, dar detaliat pe ce caz sunteţi chemat şi în ce calitate, şi doar dacă există un dosar penal, şi nu cand atunci când le arde lor. Procurorii fiind autohtoni cunosc limba de stat, şi nu i-am importat din Rusia sau altă ţară, unde nu se vorbeşte româna. Ei însă nu pot înţelege ce este nota telefonică, şi că ea este un inscris, care se înmânează cetăţeanului sub semnătură.

În primul rând la telefon nu vedeţi cine vă sună, nu aveţi nici o dovadă că sunteţi chemat anume pentru ce vă cheamă, dar nu de dragul faptului, sau să arate cine e “glavnîi”.

Am mai scris în scrisoarea către Procurorul General, că îl rog foarte frumos să organizeze nişte cursuri suplimentare pentru colaboratorii Procuraturii sectorului, fiindcă deţinînd puterea, care nu cunosc cum s-o utilizeze, devin periculoşi pentru societate.

Astăzi dimineaţa a sunat telefonul mobil.

- Sunteţi domnul Druţa?
- Da sunt, da cine sunteţi Dvs?
- Eu sunt Procurorul şi vreau să veniţi la mine să discutăm, aţi scris o plîngere Procurorului General.
- Ş ice dacă o să vin o să-mi daţi actul şi acces la dosar.
- O să vedem. Dar trebuie să veniţi şă discutăm. Eu v-am citat oficial, şi trebuie să veniţi.
- Dar mă scuzaţi, nu văd nici o citaţie, şi nici nu văd cine mă sună.
- Păi eu v-am sunat la telefonul mobil, eu vă citez oficial. Eu vă cunosc, D-voastră tot cunoaşteţi că eu sunt Procuror adjunct a sectorului. Eu v-am citat telefonic. Şi dacă aveţi nevoie de citaţie veniţi şi am să Vă dau una s-o prezentanţi la locul de muncă.

Themis from Moldova

Domn Tănase, cât costă un kilogram de DREPT?

Este indiscutabil că « constituţia noastră, este în stare să ne apere oricând de răul evident, care este puterea necontrolată… Dar ea nu poate să ne apere, în cazul în care noi nu avem curaj şi cumpăt, pentru a ne apăra pe noi înşine. »*

* Din opinia separată a judecătorului Curţii Supreme a SUA Thurgood Marshall pe cauza UNITED STATES V. SALERNO, 481 U. S. 739 (1987)
“….Our Constitution, whose construction began two centuries ago, can shelter us forever from the evils of such unchecked power….But it cannot protect us if we lack the courage, and the self-restraint, to protect ourselves.”

Acest adevăr a fost proclamat şi de Curtea Constituţională a RM în Hotărârea Nr. 2 din 19.02.2004 privind controlul constituţionalităţii unor dispoziţii ale art. 416 şi art. 444 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, când comuniştii au incercat să impună monopolul serviciilor avocaţiilor în Curtea Supremă de Justitiţie.

« Constituţia oferă persoanei libertatea de a alege modalitatea de apărare şi posibilitatea de a se apăra prin toate mijloacele prevăzute de lege.
Drepturile şi libertăţile fundamentale pot fi supuse unor restrîngeri, expres reglementate de art. 54 din Constituţie. Restrîngerile aplicate de legislator trebuie însă să respecte principiul proporţionalităţii cu situaţia care le-a determinat şi să nu aducă atingere existenţei drepturilor sau libertăţilor. »

« Un principiu de bază consfinţit în Constituţie este principiul universalităţii, conform căruia cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea (art. 15).
Atît Constituţia ţării, cît şi tratatele internaţionale cu privire la drepturile omului statuează principiul egalităţii tuturor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare.
4. Potrivit art. 20 din Constituţie, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

La aceiaşi opinie ajunge Curtea Constituţională a RM în Hotărârea Nr. 16 din 9.07.2005 privind controlul constituţionalităţii unor dispoziţii ale art. 421, art. 433 alin. (1), art. 452 alin. (1) şi art. 455 alin. (3) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

« Potrivit art. 26 din Constituţie, dreptul persoanei la apărare este garantat. Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale; părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu în tot cursul procesului.
Astfel, dreptul la apărare este un drept fundamental, garantat, care poate fi exercitat de către orice persoană în mod independent şi liber. »

Dreptul de a fi asistat de un avocat este un DREPT, dar nu obligaţie. La fel dreptul la apărare poate fi exercitat în mod independent şi liber.

Justiciabilii pot alege între avocaţi şi reprezentanţi prin procură, persoane în care au încredere.

În acelaşi context Curtea Constituţională moderează euforia parlamentarilor (comunişti) privind practica Occidentului (citat) :

“În Republica Moldova se atestă o altă realitate.”

Argumentele frumoase a le lui Alexandru Tănase sunt lipsite de seriozitate şi fundament, or avocaţii în Republica Moldova sunt parte a « sistemului » şi mulţi din ei sunt foşti Procurori, legea oferindu-le privilegii în obţinerea licenţii, deşi, fără a atinge orgoliul ultimilor, sunt slabi specialişti în materie civilă, din specificul ocupaţiei, fiind ocupaţi permanent numai în procese penale, iar încercarea lor de a participa pe cauze civile, se soldează des cu condamnarea Republicii Moldova la CEDO. (cauza Dacia către Moldova, Ipteh către Moldova, etc…)

În mod evident avocaţilor le este specifică « solidaritatea de breaslă », şi justiciabilul nu va reuşi nici când să demonstreze vinovăţia avocatului, pentru dosarul pierdut.

Este la fel lispită de fundament şi seriozitate afirmaţia că anume « procuriştii » incompetenţi crează probleme justiciabililor. Din contra « procuriştii » competenţi crează « probleme » Avocaţilor, Judecătorilor, Procurorilor când se luptă contra abuzurilor acestora, atât la nivel naţional, cât şi cel internaţional.

Or nu “procuriştii”, dar Procurorii şi Judecătorii sunt de vină în condamnarea Republicii Moldova la CEDO în nenumărate cazuri.

Din practica mea modestă, dar suficientă pentru a analiza situaţia, şi din practica colegilor mei, pot conclude că nu “procuristii” complică viaţa justiciabililor, dar JUDECĂTORII. Cea mai principală este NEDORINŢA magistraţilor de aşi exercita atribuţiile şi lipsa de răspundere pentru hotărârile absurde şi ilegale. Judecătorii au transformat procesul într-o metodă de « tortură morală », prin încălcarea termenilor rezonabile, prin rejudecarile abuzive, când dosarele fac câte 3-4 cercuri (prima instanţă – apel – prima instanţă.). Nici un buget al cetăţeanului nu va rezista la aşa un « business » comun a avocaţilor şi judecătorilor.

Nu avocaţii şi nu “procuriştii” judecă, dar JUDECĂTORII, şi instanţa (judecatorul) are ROLUL DIRIGUITOR în PROCESS!

Cât priveste avocaţii, ei sunt acei care au facut LOBBY la acest proiect de lege, pentru a obţine MONOPOLUL la serviciile de asistenţă juridică. Într-un sistem liberal, lipsa de concurenţă, nu aduce nici când la sporirea calităţii serviciilor, dar la majorarea tarifelor, şi încălcări evidente ale drepturilor clienţilor.

În final remarc, că Dreptul de a fi asistat de un avocat este un DREPT, dar nu obligaţie. Şi nici o lege nu ne poate impune să accedem doar la un serviciu, sau să ne restrângă în dreptul de a alege în în mod independent şi liber mijloacele de apărare !

Din două rele alegi care e mai mic. Am ales. Şi ce mai departe? (poveste de Craciun)

N-am scris tare demult. Nu că nu erau subiecte. Dar ba nu le gaseam interesante. Ba nu găseam timp. Şi acum în ajun de Crăciun vreau să vă spun o poveste despre ceea ce este Statul.

Ce este Statul daca vorbim mai simplu, ca pentru mătuşa Ileana de la ţară ?

Sau strâns oamneii împreună şi au zis – de azi înainte n-o să fie fiecare din capul lui, dar o să ne ajutăm unul pe altul, ca să ne fie mai comod la toţi, căci împreună mai multe le reuşim.

Zis şi făcut. Strângem mână la mînă bani şi pe ei facem de ce avem noi nevoie.
Să-i numim pe cei mai mintioşi gospodari să chibzuiască ce-i mai principal, şi cât ne costa, şi cum s-o facem să nu fie nimeni supărat, fiecare protejat, sătul şi încălţat.

Ne-om strânge şi i-om alege dintre noi. Ne-am strâns şi am ales.

Vlad o să fie acela ce a spune ce trebu de făcut, va socoti şi a spune câţi bani trebuie, că el se pricepe, Mihai, fiind învăţat, o să vadă dacă e aşa (mai greşete omul, zic de Vlad), şi o să le propuie la cei mai înţelepţi şă accepte ori să respingă. După ce vor ajunge la înţelegere, vor răsufleca mânicele şi se vor apuca de lucru.

Păi veţi zice voi, dar dacă nu toţi bani vor da ce facem? Ne-am înţeles ori ba zic eu atunci. Nicolae va avea grijă să le aducă aminte la cei ce o uitat să dea banii, că are memorie bună şi e gospodar.

Dar ce facem cu cei ce nu vor s-o facă, nu că n-au de unde, dar sunt învăţaţi numa să ee, dar să nu dee ? Ei de aiştea Victor va avea grijă, că de pumnii lui se tem toţi. Da ca să n-o ee razna, o să-l punem pe Valeriu, să se uite ce face Victor, că e isteţ şi poate să-i vie de hac, iar pe dânşii o să-i controleze Dumitru, căci e cel mai cinstit şi înţelept.

I-ar noi le vom plăti pentru acest lucru.

Nu-s cam mulţi veţi zice voi? Păi şi bani sunt mulţi, tre mai mulţi ca să-i pazescă.

Până aici parcă e clar. Acum intrebarea principală. Da banii ăştea, care lumea le va da pentru binele comun, de unde omul o să-i ee ?

Păi doar parcă ne-am intzeles că trăim împreună şi ne ajutăm unul pe altul, ca să ne fie mai comod şi să reuşim mai multe, nimeni să fie suparat, fiecare protejat, sătul şi încalţat, dar pe cei mai mitioşi i-om numi să chibzuiască cum s-o facem mai bine, şi să câştigeăm toţi mai mult, să avem de unde strange mână la mănă.

Bine-bine, dar cei mintioşi, isteţi şi înţelepţi în povestea ta doar grijă au să strangă banii, ca să se pândeasca unul pe altul, şi să numere aceşti bani.

Şi dacă au deja banii la mână la ce le mai tre să mai facă ceva ? Şi nu vor face totul să mai scurgă încă bani din noi, aşa ca să le ajungă şi la neamuri ?

Dap s’ma scuzaţi VOI CE VEŢI DORMI ??? NU VEŢI CERE SĂ FACĂ PENTRU CE S-AU ANGAJAT ???

Soacra Mică, nu ai dreptate!

Acest articol este răspuns Soacrei Mici.

Adresat e fetelor frumoase şi deştepte, cărora nu le-a dispărut curiozitatea naturală la vârsta de 7 ani, şi care au interesul de a citi, de a analiza, de a nu fi deacord şi au câtuşi de puţină dorinţă să facă să le fie casa cu comfort şi căldură sufletească.
Căci gospodăria o faci singur să fie sănătoasă, şi de vezi că la vecin e mai bine, răsufleci mânecele şi o faci şi pe a ta de invidie, dar nu laşi totul baltă şi fuga la vecin în casă ca la el e bine.

Voi fetelor intelegente, gingase şi iubitoare, voi sunteţi purtătoarele „făcliei” neamului, or voi veţi cânta cântece de leagăn copiilor, voi le veţi spune poveşti cu Feţi-Frumoşi, carora nu le-a fost frică de Laur-Balaur, voi le veţi da 7 ani de acasă.

Fete frumoase şi harnice măritaţi-vă cu moldovenii!

Or de citiţi acest post sunteţi dornice de cunoştinţe, isteţe şi curajoase.

Şi impuneţivă „jumătatea” să deschidă o carte, să vadă ami departe de nasul său. Nu le permiteţi să cedeze în faţa injustiţiei, să nu se lase călcat în picoare de angajator, să se unească în sindicate, partide, societăţi, şi  să-şi ceară dreptul, chiar prin revolte violente, dacă Libertatea şi Justiţia o cere.

Deschideţile „iubiţilor” voştri ochii la ceea ce se face în jur, or voi, fetelor moldovence aţi ajuns să fiţi mai bine instruite, cu un orizont mai larg, şi explicaţi-le că nu vor reuşi nici odată prin oftatul „ei da noi ce putem face?”, „…ei da trebuie să pelcăm mai bine în Europa, America, Rusia, că acolo e mai bine…” şi „băgaţile bumbac în cap” că plecând de acasă lasă pământul strămoşesc, arabilor, afroamericanilor şi chinejilor.

De doriţi să aveţi un viitor frumos pentru copii voştri, şi copii care vor avea curaj şi destin, să le fiţi soţillor voştri o susţinere morală în caz de nevoie, şi să nu le spuneţi „ei mai ghini taşi că o şie şi mai rău” „ei şi-i treaba ta să te amesteci, lasă Georghi să facă gât, poate lor da afară, şi o sa-l ee pe cumătru în locul lui”.

Vouă moldovencilor vă aparţine Moldova…dacă veţi avea minte, curaj şi răbdare să vă educaţi soţii să fie stăpâni pe acest pământ.

Vom fi noi oare Stat de Drept? Or vom fi mânaţi iar în “ocol” un vom sta în “poziţia de drepţi”?

Iată ce am găsit dimineaţa în cutia mea poştală (fizică) :

 

Cinismul textului mi-a trezit admiraţie…dar în final poporul îşi merită “păstorii”…