M-a sunat domnul Procuror … (to be continued)

Cam vre-o lună în urmă am scris o cerere la Procuratura sectorului. Solicitam să aflu soarta unui dosar penal.

Peste vre-o trei săpămâni dau ochii cu Procurorul care gestiona dosarul şi îmi spune că cauza penală e încetată, şi dacă vreau decizia pe cazul dat pot s-o găsesc în arhiva Comisriatului de Poliţie. Şi cică mi-a trimis demult răspuns pe cazul dat. Eu nu am primit nici un răspuns.

M-am dus atunci acasă şi am scris o “scrisoare de dragoste” Procurolui General, solicitînd să mi se dea acces la dosar şi decizia de încetare, ca să pot s-o atac. Fiind obosit de aberaţiile Procurorirlor am mai adăugat un abzaţ unde mi-am expus opinia vis-a-vis de lucrul Procuturei sectorului. Şi vis-a -vis de faptul că o bună parte din Procurori nu cunosc/înţeleg sensul normelor legale. Şi inclusiv a faptului că orice comunicare a Procurorului cu cetăţenul obligatoriu trebuie să fie în scris, şi sub semnătură, ce nu e un moft, sau “teorie” din Codul de procedură penală (art.art. 235-243). Dar e o garanţie că Procurorul, poliţistul, judecătorul, te-a chemat pe un caz anumit, şi în calitate anumită: fie martor, fie bănuit, fie victimă. O garanţie că nu este un abuz din partea funcţionarului, dar o necesitate legală. Şi cetăţeanul poate să prevadă urmările, că nu este chemat de dragul faptul că Prucorul se simte mare şef şi vrea să te “pună la punct”.

Ca exemplu, citarea este o obligare de a se prezenta organului de drept, ce este în sine măsură de constrăngere din partea Statului şi trebuie aplicată numai conform procedurei legale şi obligatoriu în forma scrisă, înmânată sub semnătură, fie de un colaborator special, fie prin poştă cu scrisoare recomandată cu aviz în care semmnaţi, fie prin telegramă, mai numită notă telefonică, adică telefonogramă, care vă este înmănată iarăşi sub semnătură, şi este indicat nu un numar oarecare a dosarului, dar detaliat pe ce caz sunteţi chemat şi în ce calitate, şi doar dacă există un dosar penal, şi nu cand atunci când le arde lor. Procurorii fiind autohtoni cunosc limba de stat, şi nu i-am importat din Rusia sau altă ţară, unde nu se vorbeşte româna. Ei însă nu pot înţelege ce este nota telefonică, şi că ea este un inscris, care se înmânează cetăţeanului sub semnătură.

În primul rând la telefon nu vedeţi cine vă sună, nu aveţi nici o dovadă că sunteţi chemat anume pentru ce vă cheamă, dar nu de dragul faptului, sau să arate cine e “glavnîi”.

Am mai scris în scrisoarea către Procurorul General, că îl rog foarte frumos să organizeze nişte cursuri suplimentare pentru colaboratorii Procuraturii sectorului, fiindcă deţinînd puterea, care nu cunosc cum s-o utilizeze, devin periculoşi pentru societate.

Astăzi dimineaţa a sunat telefonul mobil.

- Sunteţi domnul Druţa?
- Da sunt, da cine sunteţi Dvs?
- Eu sunt Procurorul şi vreau să veniţi la mine să discutăm, aţi scris o plîngere Procurorului General.
- Ş ice dacă o să vin o să-mi daţi actul şi acces la dosar.
- O să vedem. Dar trebuie să veniţi şă discutăm. Eu v-am citat oficial, şi trebuie să veniţi.
- Dar mă scuzaţi, nu văd nici o citaţie, şi nici nu văd cine mă sună.
- Păi eu v-am sunat la telefonul mobil, eu vă citez oficial. Eu vă cunosc, D-voastră tot cunoaşteţi că eu sunt Procuror adjunct a sectorului. Eu v-am citat telefonic. Şi dacă aveţi nevoie de citaţie veniţi şi am să Vă dau una s-o prezentanţi la locul de muncă.